Camera in pusy

[OC] [Lung] O viață în comunism - in memoria bunicului meu by AraeonV in Romania [–] anamihai 1 point 2 points 3 points 1 year ago (0 children) Povestea ta imi aminteste mult de cele ale bunicilor (si strabunicilor mei). [OC] [Lung] O viață în comunism - in memoria bunicului meu by AraeonV in Romania [–] gabitim 1 point 2 points 3 points 1 year ago (0 children) Nu am citit nimic din Nietzche Doar comentarii despre ce a scris el. Sunt pasionat de carti philozofice de genul doar ca nu prea am timp. Da, din partea mamei, e o familie de italieni — erau antreprenori de drumuri și, la un moment dat, au venit în România să își exercite această meserie. În timp, s-au asimilat; oricum, cu mult înainte să mă nasc eu nu se mai vorbea în casa bunicului meu în italiană. Amintirile bunicului meu, Moses Zwecker (ultima parte) Nov 3, 2016 By Hava Oren 1 comment Posted in: Arhiva editii, Editia 236, Memoria Aceasta postare a fost vizualizata de 934 de ori . Preambul: ... Piața Dacia nr. 1. În partea centrală a clădirii se afla hotelul Bristol, iar în cele două aripi laterale erau apartamente de lux. Cei care doresc să își publice memoriile sau să își împărtașească experiența o pot face trimțându-ne memoriile în formă electronică la [email protected] sau folosind mesajele, cu condiția de a respecta regulile adoptate de editorii sit-ului.. De asemenea, puteți folosi adresele de mai sus pentru a ne semnala articole/site-uri web din domeniul istoriei orale pe care ați dori ... În noaptea de 18 iunie 1951 a fost pusă în mișcare cea mai amplă acțiune de deportare din istoria contemporană a României, după deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945. În jur de 45.000 de persoane au fost ridicate din căminele lor și deportate în Bărăgan.Au fost duși români, germani, sârbi, bulgari, refugiați din Basarabia ... Cititorul care nu stie când are loc sedinta pe care o prezentam în continuare si nu recunoaste macar o parte a personajelor care participa la ea si-ar putea închipui ca este vorba despre o întrunire a unui cuib legionar. De fapt, documentul transcrie lucrarile sedintei cu responsabilii organizatiilor de masa (Apararea Patriotica, Uniunea Patriotilor, Comitetul National Evreiesc (C.N.E ...

2018.08.20 11:59 AraeonV In camera pusy

A aflat ca strabunicul a fost eliberat din inchisoare deoarece un securist a venit si a inceput sa il interogheze cu privire la ce a zis strabunicul de cand a venit acasa, cu cine s-a intalnit, ce atitudine are. Toata discutia a fost un soc pentru bunicul care nu stia, i-a trecut prin cap inclusiv ca ar fi o incercare a Securitatii de manipulare si interogare. A spus ca nu a luat legatura cu el, apoi a dat o declaratie in care a scris ca el este un bun comunist si ca va informa cu privire la orice "uneltire contra ordinii sociale".
Din punct de vedere istoric ce s-a intamplat bunicului are sens. In 1963-1964 s-a promulgat gratierea detinutilor politici. Dupa gratiere, Securitatea, la ordinul Ministrului de Interne, a declansat o actiune de supraveghere informativa la nivel national a unui numar de 10 014 condamnati care au fost pusi in liberatate. Probabil strabunicul era unul dintre ei.
De frica Securitatii a mai asteptat si nu a mers imediat sa isi vada tatal. In cele din urma si-a facut curaj si s-a intors in satul parintesc. Avea sa fie o decizie foarte buna intrucat boala strabunicului avasa repede si nu mai avea mult de trait.
In 1971 s-a transferat la combinatul de celuloza si hartie din Dej. Nu stiu exact cum a ajuns sa plece, nu mi-a spus niciodata, dar imi imaginez ca spera sa scape de Securitate, de renumele de informator si sa inceapa sa traiasca normal. Mi-a spus ca la Dej lucrurile au fost altfel, deja Ceasuescu era la putere si Securitatea l-a lasat in pace, nici el nu a vorbit nimanui despre tatal sau. A inceput sa isi construiasca impreuna cu bunica o casa la marginea orasului si a reluat vechea activitate de metalurgist. Cred ca ii placea, pentru ca avem acasa statuete, candelabre, lampi, cuiere cu tot felul de modele artistice care erau turnate de el, in bronz, alama, fier. A incercat si sa lucreze cu metale pretioase si a facut cel putin un inel de argint pe care l-a daruit unchiului meu.
A construit casa, un garaj, gospodarie si a cumparat o Dacie de care era foarte mandru. S-a intors inapoi in satul natal de unde a adus cu masina vlastari din vita de vie care i-a fost confiscata de comunisti, i-a plantat in gradina si in curte, unde cresc si acum.
In anii 90 a fost pensionat anticipat, sub regimul Iliescu. Nu a dorit sa se pensioneze, deoacere inca se simtea in putere si voia sa munceasca, dar a fost obligat. Aici iarasi istoria ne ajuta sa explicam ce s-a intamplat. Regimul Iliescu-Roman a hotarat ca Romania nu poate sa aiba somaj, iar pentru a face industria sustenabila, au fost pensinoati anticipat, de voie, de nevoie, aproximativ 600.000 de oameni.
Dupa pensionare a incercat sa faca taxi cu masina, dar nu i-a placut. Asa ca s-a dus iarasi pana in satul natal de unde si-a adus cateva oi, din aceeasi rasa din care era turma pe care i-au confiscat-o comunistii. In cativa cativa ani le-a inmultit.
Eu asa mi-l amintesc, pascand oile impreuna cu el si ajutandu-l sa aiba girja de ele. Cred ca era fericit. Imi povestea despre Moldova, care ar fi trebuit sa fie de la Cernauti pana la mare, dar ne-au furat-o rusii, despre Stefan cel Mare, despre luptele pe care romanii le-au castigat la Marasti, in Crimeea si cum au ajuns pana la cotul Donului si la Volga. Imi spunea ca putin a lipsit ca nemtii sa cucereasca Moscova si sa ne scape de rusi.
In 1994 ne-am uitat impreuna la Campionatul Mondial de fotbal, iar inainte de fiecare meci imi spunea cate ceva de tara cu care jucam. Mi-a spus de Columbia ca e un stat de mafioti si cei care vand droguri acolo fac legea. Mi-a spus de Argentina ca acolo se cresc vaci pentru carne si cowboy adevarati nu sunt in America, cum arata in filme, ci in Argentina. De America mi-a povestit mai multe. Mi-a zis ca acolo de 200 de ani oamenii sunt liberi si ca, de 200 de ani fiecare spune si munceste ce vrea si nimeni nu are voie sa il ia la rost. Mi-a spus ca America este "tara tuturor posibilitatilor" si a repetat. Nu am inteles de ce a insistat asa de mult, doar dupa ce a murit. De restul nu imi amintesc.
Nu stiu de unde cunostea cate ceva despre fiecare tara in parte, dar am gasit la el in camera mai multe reviste Almanah Lumea, probabil a citit in ele. Dupa ce a murit i-am gasit si pasaportul si solicitarea respinsa de viza pentru SUA. Unchiul meu mi-a zis ca se temea ca se vor intoarce comunistii si de aia ar fi vrut sa plece.
A imbatranit, a devenit tot mai slab, auzul i-a slabit, a vandut oile, apoi masina. Acum 3 luni a cazut la pat. L-am dus la medic si a reusit sa il puna pe picioare, dar pentru scrut timp, avea cancer la colon. Ultimele saptamani cand deja avea metastaze cred ca a avut dureri atroce, dar nu s-a plans niciodata. De fiecare data cand il intrebam cum se simte zicea "Bini". Avea 70 de ani cand a murit, in patul lui, in casa construita de el, dupa ce a apucat sa isi vada stranepotii.
Nu stiu ce as putea sa mai spun la final, decat ca a avut o viata plina si ca de fiecare data cand aud pe cineva care spune ca fost bine in comunism, ma gandesc la viata bunicului. Nu vreau sa fac aici judecati de valoare, despre drepturile omului, filosofie politica sau regimuri socio-economice, nici el nu facea, el povestea doar fapte si lasa pe fiecare sa gandeasca pentru el.
Partea 1: https://www.reddit.com/Romania/comments/98ehl2/oc_lung_o_viață_în_comunism_in_memoria_bunicului/ Partea 2: https://www.reddit.com/Romania/comments/98jutn/oc_lung_o_viață_în_comunism_in_memoria_bunicului/
submitted by AraeonV to Romania [link] [comments]


2018.06.07 07:10 B0etius Camera in pusy

FSDI - deocamdata o gainarie dar cu potential de jaf la drumul mare.

  1. Domeniul de activitate: Cod CAEN 6499 - Alte intermedieri financiare n.c.a. Aceasta clasa include: -alte servicii de intermedieri financiare, care sunt legate in principal de distribuirea fondurilor, altele decat cele care fac obiectul imprumuturilor: - activitati de factoring -consemnarea/scrierea schimburilor, optiunilor si a altor aranjamente de limitare a riscurilor -activitati ale firmelor de reglementari testamentare -activitati de investitii pe cont propriu, cum ar fi societati pe actiuni, cluburi de investitii, etc
Avand in vedere domeniul de activitate astazi am sa le cer oficial ASF si BNR sa clarifice daca FSDI are nevoie de autorizatie pentru functionare.
  1. Eurostat- de ce este nevoie de acordul acestei institutii? Pentru ca intentia acestui fond este sa subventioneze direct statul companiile cu pierderi si sa nu fie Romania acuzata de ajutor de stat. In plus, daca le finanteaza in cadrul FSDI nu mai apar in buget si astfel scade deficitul bugetar.
De aceea FSDI avea la inceput 98 de companii. A intervenit Eurostat si de la Senat legea a plecat cu 23 de companii. La Camera Deputatilor au mai adaugat 10 (s-au mai lipit cativa baroni locali) si acum are 33 de companii.
Sa fie foarte clar, Eurostat nu a dat niciun raspuns oficial pana acum si nici nu a fost notificata ca deputatii au mai bagat 10 companii in acest fond.
  1. Independenta de politic- “Strategia investiţională a FSDI se aprobă de către Guvern..” . Asta spune tot nu? Si nu este tot. O sa vedeti si mai jos la numiri.
Amendamentul meu depus la Senat care lasa independenta si responsabilitatea managementului FSDI a fost respins (sa nu mai spuna ca nu le dau solutii). In acest moment, FSDI este in subordinea Ministerului Finantelor Publice ( adica Vilcov) si guvernul ii spune unde sa investeasca si prin ce companii. Da. Asta da, independenta politica.
  1. “FSDI nu va beneficia de garanţii guvernamentale sau de orice altă formă de sprijin din partea statului.” Asta este interesanta. O companie in care statul este unicul actionar, in subordinea MFP si a Guvernului, “nu” beneficiaza de garantii guvernamentale. Nebunie curata. Dragi tovarasi , statul, adica noi, decontam toate ticalosiile pe care le face acest fond. Ce creadeati ca inseamna ca statul este actionar unic?
  2. Acum dovada ca acest fond este doar o gainarie in acest moment.
Operaţiunile FSDI sunt finanţate din următoarele surse:a) venituri obţinute din dividende încasate de la societăţile la care deţine acţiuni; b) venituri din tranzacţionarea de instrumente financiare emise de alte entităţi;c) operaţiuni cu instrumente financiare proprii;d) venituri din vânzarea de pachete de acţiuni din portofoliu; e) împrumuturi, inclusiv prin emiterea de obligaţiuni;
Singura sursa de finanrare sigura in acest moment o reprezinta dividendele companiilor de stata. Asta inseamna 2.6 miliarde lei.
Dragnea si Vilcov, acesti vraci ai finantelor, ne spun ca acest fond va revolutiona investitiile in Romania cu 2.6 miliarde lei. Pana anul trecut s-au cheltuit in medie 6% din PIB pentru investitii. Adica mult mai mult decat aceasta suma mizera. Chiar si in 2017, chiar daca minim istoric, tot s-au cheltuit pe investitii in jur de 2% din PIB. In 2018, sunt bugetate investitii in buget de 4.2% din PIB.
Ce rost are sa iei 2.6 miliarde lei, sa maresti gaura la buget, si sa spui ca ii investeste FSDI? Este o suma minfima relativ la ce s-a investit pana acum. Este infima si daca ne raportam la o situatie in care in 2018 se cheltuie doar 1% din PIB pentru investitii direct din buget.
Planurile marete anuntate de Dragnea si Vilcov pentru acest fond nu se finanteaza cu 2.6 miliarde lei. (Oricum in 2018 FSDI nu poate functiona pentru ca nu este bugetat).
Celelalte surse de finantare? Alta nebunie. Oameni care nu si-au asumat niciodata un risc in viata, nu au tranzactionat nici macar o actiune spun ca FSDI are ca sursa de venit tranzacţionarea de instrumente financiare emise de alte entităţi. Vai de capul nostru. Astia pierd capitalul in primele zile de functionare. Iar pentru asta chiar au nevoie de autorizatie de la ASF.
Sa emita obligatiuni? Pentru asta au nevoie de rating. etc.. Ca sa inchei si aceast capitol….. Dragnea si Vilcov revolutioneaza Romania cu 2 miliarde lei dar nu pot cu 40 de miliarde pe care deja ii au in buget si care ar fi trebuit sa fie pusi acolo pe baza de proiecte. Au mintit Dragnea si Vilcov cand au aprobat bugetul pentru 2018 si nu aveau aceste proiecte? ...
  1. Profesionalism. Legea spune ca cei 9 “profesionisti care vor conduce FSDI sunt alesi:în conformitate cu procedura prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. l11/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
Cat tupeu pe hotii astia. In decemebrie 2017 au votat sa scoata taote companiile de stat din Romania de sub incidenta oug 109/2011 pentru ca statul este un administrator mai bun. Acum sa-l credem pe Dragnea cand ne spune ca lui ii pasa de oug 109. Tupeu de borfas. Sa nu mai zic ca din cei 9, 2 sunt functionari publici. 📷:)
Si ca sa vedeti cat minte cel care detine cu numele functia de ministru al finantelor publice. In primii ani conducerea se numeste “derogare de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. l09/2011, cu modificările şi completările ulterioare, primii membri ai Consiliului de Supraveghere se numesc temporar de către acţionar prin Ordin al ministrului finanţelor publice. Daca nici acum nu v-ati lamurit de “profesionalismul” acestui om…
  1. Dovada ca statul face ceva pe dreptul la proprietate. Pentru a face transferul de proprietate al actiunilor catre FSDI statul isi da “derogare de la prevederile Legii nr.297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor aduse aport la capitalul social al FSDI care sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se va realiza în baza prevederilor art.98 alin.(l) din Legea nr.31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile art.37 din Legea nr.24/2017 nu sunt aplicabile. “
Pe scurt, statul nu vrea sa cumpere actiunile din piata si sa le vanda FSDI cum facem noi restul. Isi da derogare de la lege. Si mai si spune in lege ca nu va avea o pozitiei discriminatorie in piata…
Oricum acest fond se foloseste de derogari de la 6 legi pentru a se infiinta. Ia sa incercati si voi sa faceti asta sa vedem daca va da voie Dragnea. Daca nici acest lucru nu este neconstitutional…
V-am aratat cateva din problemele majore si miniciunile care stau la baza instituirii acestui fond.
Este un jaf? Nu inca. Are potential. Acum este o gainarie. Inca o insigna pe care Dragnea sa si-o puna in piept si sa se laude cu ea. Atat.
Ah, si sa nu uit. FSDI este inca o structura care ofera sinecuri hamsterilor fideli lui Dragnea. Ati vazut cine numeste ConsiliuluL de Supraveghere: Vilcov- ministrul finantelor publice.
submitted by B0etius to Romania [link] [comments]


2018.04.09 13:28 tehAmazingMomo In camera pusy

Have you ever loved someone so much, it hurt? I’ve been with my husband for five years, married three. Kevin is absolutely amazing…. smart, funny, an old school gentleman. He can be a dick every now and then, but that’s in everyone. Nobody is perfect and we all come with complexities.
...
I started having hallucinations about four months after our wedding. We had our first big argument and I honestly can’t remember what it was about. But once it was over, I decided to run a bath to try and relax. Pacing back and forth, trying to arrange the setting, I noticed my breasts in the mirror. My left one, had a small rash forming above my nipple. I looked down at it, and then it began to itch. I scratched at it a little, then a little more. It felt good to get the itch but it didn’t stop. As I scratched the rash spread up to my chest, and small cuts started to form. Stopping myself was a challenge in itself.
“Kevin!” I shouted, “You gotta come in here and look at this!” Kevin appeared in the threshold in moments. He was still clearly annoyed. “What’s going on?” I start patting at my cuts with tissue. “Where did this nasty ass rash come from? Right on my boob! If we’re doing dinner with your parents tomorrow I can’t wear that black dress.” Kevin looked at me with confusion, “Rash? Show me where it is.” “Show you? Do you not see this blood I’m cleaning up?” I held up the tissue towards him. “Jasmine are you fucking with me? Look I’m just trying to chill out I don’t need your little pranks right now.” With that, he walked away from me. “Dude! I’m itching like crazy what are you talking about? You seriously don’t see this?” He didn’t respond. I quickly grabbed my phone to take a picture. I needed to have something to show to my mom and friends. But once I held up my phone, I was horrified. The rash didn’t show on my camera screen. My skin looked perfectly fine. I took the picture, and there was still nothing. Yet when I look down, and when I looked in the mirror, the rash was clear and present. It definitely itched like hell and burned like it was real.
I stepped into the bath and slowly sank in. As the water covered my torso, it burned my chest where the rash was. Looking down at it, I could see flakes of skin floating and wiggling with the water on my breast.
As time passed, a pattern appeared. My skin would get worse every time we argued. The bigger the argument, the nastier the reaction became. In a new area of my body, a rash would appear, and it would be itchier than the last. I never thought our arguments were that severe, but it looked that way to my friends. They would mention that he was being over the top and sometimes even disrespectful. I could see where they were coming from, but I know Kevin like no one else does. I know that he’s speaking out of care and passion, even when it’s sharp tongued.
The worst part was that no one saw my side of it. I’ve heard of people creating conditions and symptoms all in their head...and so I thought….this was something I was projecting. I still appeared clear skinned and beautiful in photos, and that’s exactly how the world saw me. But my rashy, pusy skin was my waking reality, and it never went away. The rash spread to every inch of my body, and it began eating my skin away. I would still dress normally, but I would avoid the mirror as much as I could. I stopped putting on makeup, because it began to irritate my face. To everyone around me, I just made it seem like I was “going natural” and after a while everyone bought it. The itching and pain had gotten so bad that I would excuse myself multiple times when I was out, so I stopped accepting invitations. No matter how much I tried to hold back, I needed to scratch. My flesh became shredded. But again, no one ever saw anything. Not even the blood I drew or bits of skin I’d leave behind. I mean...the rash may have been fake, but what I would do to myself was very real! It had to be…
It even hurts to have sex. Kevin does his best to make sure he’s gentle. But every thrust is agonizing. When we finish, I have to change the covers every time. Kevin just thinks I’m squirting and OCD about sleeping in clean sheets. But what I see is so much worse. Chunky puddles of blood would seep into the spots we screwed the most. It made me want to puke. One time I even saw my clitoris, completely detached, lying in our sex spot. But I don’t want to stop having sex with him, or drive him to another woman for his needs. So I sit through it.
Of course, I’ve been to a therapist. Four in fact, of varying specialties. There were a few case studies that are parallel to mine, but none of the tests, remedies or medication helped me in the slightest. My husband tried to be supportive, but he couldn’t see what the issue was. However they did note something interesting. Our arguments never led to a productive solution. We would have them, and whenever I came out of it I never felt like anything had been fixed. Honestly, I would just apologize and accept responsibility for everything that went wrong in our marriage. I never confronted his wrongs or defended my actions. Each therapist felt that my invisible rash was a manifestation of the pain I hold onto through each situation. Kevin thought we were having better outcomes with the therapists’ exercises and suggestions. After so long, I just decided to fake my progress and stop wasting our money.
Our fourth anniversary was coming up and I just knew he’d go above and beyond to plan for it, so I needed to make sure I looked perfect for him...I was happy that I could still be seen as something beautiful in his eyes. I went shopping for a new dress yesterday, and I finally got what I wanted. I got the validation I needed and I didn’t find it in a store. It had been an hour deep into my spree. I bounced from boutique to boutique in the mall, each time more difficult than the last. The sight of me was….indescribably horrid. I was entirely red. My flesh had been scratched down to the bone in some places. I no longer had a face. My eyes were bulged and salvaged by a thin layer of what should be my eyelids. My nose, scraped down to cartilage. The ligaments in my neck and hands were exposed, and every garment I touched became stained with blood. Pieces of me trailed behind every path I walked, and seat I had taken. I was falling apart. And no one seemed to notice.
Or so I thought.
I left that store and walked towards the mall’s exit. A family of three just entered and they were walking in my direction: two well dressed men, one dark haired, one blond, and their adorable daughter. The little girl had to be around 4 or 5, she had her hair done neatly in a bun and carried a small over the shoulder purse. Her eyes locked onto me and she couldn’t stop staring. Once she was next to me, she let out an ear piercing scream, crying and pointing at me. One of the men scooped her up quickly.
“What is wrong with you Alex! Pointing is incredibly rude!” The other man walked up to me, “I’m sorry miss, I have no idea what came over her.” “It’s fine,” I tried to smile “kids are kids.” We went our separate ways and I was almost out of this dreadful experience, but then I heard faint pitter patters behind me. I turned to see little Alex stopping right behind me. I kneeled down to her level. “Hey hun! Is everything ok?” She still didn’t want to get too close to me, I could feel it in her stance. “I’m sowie I pointeded at you. I think you need this.” She reached into her tiny purse and my heart sank when I realized she was pulling out a bandaid. She can see what I see.
My anniversary is tonight. I know Kevin will have everything prepared just perfectly. He got us a fabulous room at the Townsend Hotel for the weekend. Right now, he’s out getting any last minute supplies for our time and I’m gussying up for the surprise. I even put on a little bit of makeup just to make sure he knows how special this is to me. I just ran a hot bath and swallowed all that was left in my Vicodin bottle. He’ll find my note before he finds me, and that’s the way I need this to go. He needs to know how his words made it difficult to live with myself. He deserves a stronger woman. Maybe things could’ve gone differently if I weren’t stuck in my own head.
I want to make sure I look as relaxed as I can. When he sees me, I don’t want to startle him. I love him so much.
submitted by tehAmazingMomo to creepypasta [link] [comments]


2015.08.09 10:33 BlackoutMenace_BM Camera in pusy

Va recomand sa cititi acest articol doar daca aveti psihicul foarte tare, sau distrus de tot. L-am gasit pe un site din Anglia,cred, nu mai stiu sigur, dar stiu ca m-a marcat foarte mult.Mentionez ca nu eu sunt autorul acestui articol. Aici este traducerea: Cercetatorii rusi, in 1940, au tinut 5 oameni trezi, pentru 15 zile,folosind un stimulent pe baza de gaz experimental. Au fost tinuti intr-o camera inchisa, pentru a le putea monitoriza cu atentia volumu de gaz si oxigen pe care-l primeau, pentru a nu muri, deoarece, gazul in cantitati mai mari era toxic. Totul se petrecea inainte de camerele cu circuit inchis, deci ca monitorizarea aveau doar microfoane impanzite prin camera si mici ochiuri de geam de 15 cm, prin care monitorizau subiectii. Camera era plina cu carti, paturi pe care sa doarma, dar fara paturi, aveau apa curenta, toaleta si destula mancare uscata sa le ajunga 30 de zile. Subiectii de testare erau prizonieri politici de razboi, din Al doilea Razboi Mondial,declarati inamici ai statului. Totul a decurs bine pentru primele 5 zile, subiectii nu se plangeau aproape deloc, deoarece le-ar fi fost promisa libertatea(minciuna), dupa ce treceau cele 30 zile, in care reuseau sa stea trezi. Activitatile si conversatiile au fost monitorizate cu atentie, si s-a notat ca incepeau sa discute despre evenimente din trecutul lor, din ce in ce mai traumatizante, si ca tonul lor de vorbire generala a luat un ton mai intunecat, dupa a 4 a zi. Dupa 5 zile au inceput sa se planga de situatia care a dus sa fie captivati si fortati sa participe la acest experiment, si au dat dovada de paranoia.Au incetat sa mai vorbeasca unu cu celalalt, si au inceput sa sopteasca la microfon si la geamurile folosite de cercetatori pentru monitorizare.Ciudat, toti credeau ca-i pot lingusi pe cercetatori prin a-i deturna pe ceilalti prizonieri. La inceput cercetatorii au crezut ca asta e un efect secundar al gazului. Dupa 9 zile, unul din ei a inceput sa tipe cat il tineau plamanii, si nu s-a oprit timp de 3 ore in continuu. In tot acest timp a alergat in jurul camerei fara oprire. A mai incercat sa tipe dar nu a mai reusit, decat cate un sunet pitigaiat. Cercetatorii s-au gandit ca si-a rupt corzile vocale, de la tipat timp de 3 ore.Lucrul cel mai ciudat la acest tip comportamental este cum ceilalti subiecti s-au comportat,sau defapt nu au reactionat.Au continuat sa sopteasca in microfoane, pana cand al 2 lea subiect a inceput sa tipe. Ceilalti subiecti care nu tipau , rupeau bucati din carti si le lipeau cu propriile fecale pe geamurile de observare si pe microfon, cu o calmitate iesita din comun. Tipetele au incetat brusc. La fel si soaptele in microfoane. Dupa alte 3 zile, cercetatorii au verificat microfoanele in fiecare ora, pentru a fi siguri ca functioneaza, din moment ce credeau ca e imposibil sa fie liniste completa, intr-o camera cu 5 oameni.Consumul de oxigen combinat cu gaz din camera indica,ca toti cei 5 erau inca in viata. De fapt era consumul de oxigen pe care 5 oameni l-ar consuma in urma unor exercitii fizice foarte greoaie.In dimineata zilei a 15 a, cercetatorii au facut ceva ce nu credeau ca vor face, pentru a obtine o reactie de la subiecti. Au folosit intercom-ul din camera, pentru a obtine o reactie de la ei, si pentru a afla ca nu s-au transformat in “legume”, sau sa fie morti. Au anuntat prin intercom: Vom deschide usile pentru a verifica microfoanele, indepartati-va de usi si puneti-va pe burta cu mainile la spate, sau ve-ti fi impuscati.Faceti ce zicem si unu din voi isi va castiga libertatea.” Spre surprinderea lor, au auzit o singura fraza,din camera: “Nu mai vrem sa fim liberi”. Imediat au inceput dezbaterile intre cercetator si intre militarii care sustineau financiar experimentul.Neputand sa obtina o reactie prin microfoane, au hotarat sa intre inauntru si sa verifice. Camera a fost golita de oxigenul combinat cu gaz, si aer proaspat curat a fost introdus, imediat apoi 3 voci au inceput sa implore si sa cerseasca si sa planga , sa le bage inapoi oxigenul cu gaz.Camera a fost deschisa si soldati au fost trimisi inauntru pentru a recupera subiectii de test. Au inceput sa tipe mai tare ca inainte, si la fel si soldatii cand au observat ce era inauntru. Patru dintre subiecti erau in viata, desi nu stiu daca cineva putea numi starea in care se aflau, viata. Ratia de mancare incepand cu ziua a 5 a nu a mai fost atinsa.Erau bucati de carne de la subiectul mort, bagate in canalizare,infundadu-se,astfel adunandu-se 10 cm de apa,desi nimeni nu a putut afla cat era apa si cat era sange. Toti cei 4 subiecti”in viata” aveau si ei bucati de carne, muschi si piele rupta de pe corpul lor. Distrugerea de carne si lipsa ei de pe degetele subiectilor dovedea ca aproape daca nu toata distrugerea a fost facuta de ei insisi(auto-mutilare). Organele abdominale de sub cusca toracica erau scoase. Inima, plamanii si diafragma inca mai erau la locul lor,pielea si muschii de pe coaste erau indepartate,astfel ca se putea vedea organele prin cutia toracica,printre coaste.Toate vasele de sange si organele erau intacte, asezate pe podea,in jurul corpurilor eviscerate dar inca in viata din care erau scoase.Partea digestiva la toti cei 4 subiecti era la locul ei, functionand,digestand mancare.A devenit foarte evident ca au mancat carne din subiectul cel mort, de aia nu s-au atins de ratiile de mancare. Majoritatea soldatilor erau soldati pregatiti pentru operatiuni speciale, dar totusi,majoritatea au refuzat sa intru in acea camera sa scoata subiectii. Subiectii de test, au continuat sa tipe, si in acelasi timp implorau cercetatorii sa le dea drumu la gaz in continuare. Spre uimirea tuturor acestia au depus foarte multa rezistenta, cand se incerca sa ii scoata din camera.Un soldat a murit pentru ca i-au scos beregheata,un altul a fost ranit foarte grav dupa ce ia-u fost scoase testiculele, si o artera de la picior, de catre un subiect de test, cu dintii. Alti 5 soldati si-au pierdut viata, daca ii punem la socoteala si pe cei care s-au sinucis in saptamana care a trecut. In lupta de a-i scoate din camera, unul din cei 4 subiecti de test, si-a rupt slpina si a sangerat pana la moarte imediat. Medicii au incercat sa il readuca la viata, dar fara folos.Au incercat sa il sedeze, dar fara folos, deoarece sedativele nu isi aveau efectul.A fost sedat cu de 10 ori doza normala pentru un om, si tot nu si-a facut efectul,tot se lupta cu soldatii de parca era un animal incoltit,rupand coastele si bratul unuia din doctori. Inima i-a fost vazuta ca batea timp de 2 minute, dupa ce a sangerat de tot, pana in momentul in care in vene era doar oxigen, fara sange.Chiar si dupa ce s-a oprit inima, el a continuat sa se lupte timp de 3 minute cu soldatii si doctorii si se chinuia sa tipe :”mai mult” referindu-se la gaz, din ce in ce mai incet, pana cand intr-un final s-a oprit. Cei 3 subiecti de test care au supravietuit, erau legati foarte strans,si mutati la o facilitate medicale,in tot acest timp cei doi care inca mai aveau corzile vocale, implorau in continuare sa fie bagati inapoi in camera cu gaz.Cel mai ranit din cei 3, a fost mutat in singura camera de operatie din acea cladire, pentru a i se baga organele inapoi in corp. S-a observat foarte repede ca era imun la sedativul dat pentru a-l pregati de operatie. S-a luptat furios cand au incercat sa ii puna masca cu sedativ pe fata, chiar reusind aproape sa rupa legaturi late de 7 centimetri si groase de 5 cm,si cu un soldat de 170 kg, care il tinea.Dupa ce au marit doza de anestezic, i-a luat sub un minut sa se linsteasca, si in momentul in care i s-au inchis ochii, inima s-a oprit. In corpul subiectului care a murit pe masa de operatie, s-a observat ca nivelul de oxigen din sange s-a triplat,muschii care inca mai erau atasati de corpul lui se rupsesera, si isi fractura-se 9 oase, luptanduse sa nu fie legat si sedat. Al doilea supravietuitor era primul care incepuse sa tipe puternic, si isi rupsese corzile vocale.Neputand sa obiecteze vocal, doar dadea din cap in semn de obiectie cand incercau sa il sedeze pentru operatie. Dadea din cap in semn de da, cand cineva sugera sa se faca operatia fara anestezic. Asta au si facut, desi doctorul care opera nu credea posibil ca cineva sa suporte operatia pe viu fara anestezic. Subiectul doar mai dadea cate un zambet cand isi intalnea ochii cu o asistenta de langa masa de operatie.Cand operatia s-a terminat, subiectul incerca sa miste buzele, fara oprire. Medicul crezand ca vrea sa vorbeasca, i-a dat un pix si o foaie. Acesta a scris doar: “Taie in continuare”. Amandoi subiecti au primit operatia pe viu, fara anestezic, desi au trebuit sa fie injectati cu un drog paralitic, pentru ai paraliza, deoarece radeau fara oprire pe durata operatiei.Cand drogul paralitic si-a facut efectul , pacientii putea urmari miscarile medicilor doar cu ajutorul ochilor.Acesta a disparut din sistem neobisnuit de repede,incepand sa se lupte iar cu medicii.Din momentul in care puteau vorbi, au inceput iar sa ceara gaz.Cercetatorii au incercat sa afle de ce s-au ranit singuri, de ce si-au scos organele,si de ce doreau sa primeasca gaz din nou. Pacientii spuneau doar’:”Trebuie sa raman treaz”. Toti pacientii ramasi in viata, au fost legati, si pusi inapoi in camera de gaz, asteptand sa se decida ce vor face cu ei.Cercetatorii aflandu-se in fata furiei celor care le-au platit cercetarile pana acum, pentru ca au esuat sa descopere telul experimentului, s-au gandit la eutanasiere. Comandantul care conducea acel experiment, fost KGB, s-a impotrivit si a vazut potential. A dorit sa afle ce se intampla cand le da gaz, iar.Cercetatorii s-au impotrivit si au obiectat, dar nu au fost luati in considerare. Pregatind pacientii pentru inchidere pe termen lung, cercetatorii au legat pacientii la monitoare EEG, pentru observatie. Spre surprinderea tuturor….
Spre surprinderea tuturor, pacientii s-au oprit din tipete si lupte,in momentul in care s-a introdus iar gazul in camera.Era evident in acest moment ca toti depuneau efort foarte mare pentru a ramane trezi.Unul din subiecti murmura ceva tare si in continuu,pacientul mut, lovea legaturile cu picioarele, cand cu stangul, cand cu dreptul, pacientul al 3 lea, isi tinea capul ridicat de pe perina, si clipea rapid. Acesta fiind primul legat la monitoarele EEG, cercetatorii priveau cu suprindere. Liniile de la monitoarele EEG erau normale in majoritatea timpului, dar uneori picau de tot.Parea ca sufera in continuu de moarte cerebrala, apoi revenea la normal.Fiind concentrati pe hartiile de la monitoare, doar o asistenta a observat ca in momentul cand capul atingea perina, ochii se inchideau.Liniile cerebrale se schimbau imediat in cele de somn adanc apoi moarte cerebrala, apoi normale.Apoi cand liniile cerebrale au picat, inima s-a oprit si ea. Pacientul ramas, care putea vorbi, tipa intr-una sa fie bagat in camera si sa i se dea gaz.Activitatea cerebrala era identica cu cea a pacientului care murise in somn. Comandantul a dat ordin sa fie inchisa camera cu cei 2 pacienti , si 3 cercetatori,unul din cei 3 cercetatori numiti sa intre inauntru, si-a scos imediat pistolul si l-a impuscat pe comandant,intre ochi.Apoi si-a indreptat pistolul catre pacientul mut si l-a impuscat in cap, imprastiind creierii peste tot. A indreptat apoi pistolul catre pacientul ramas in viata,in timp ce toti ceilalti medici au parasit sala, si a zis:”Nu voi fi inchis aici cu aceste chestii!!!! Nu cu tine?!” Apoi a tipat la omul legat de masa: “Cine esti??? Trebuie sa stiu?!?!?!” Pacientul a zambit. “Ați uitat atât de ușor?” Subiectul a raspuns. “Suntem voi. Suntem nebunia care se ascunde în voi toți, implorând să fie liberi în fiecare moment în cel mai profund mintea voastra de animal. Suntem ceeia de care va ascundeti in paturi in fiecare noapte. Suntem ceea ce sedati în tăcere și paralizie când va duceti la paradisul nocturn, unde noi nu putem călca. ” Cercetătorul se opri. Apoi, tinteste inima subiectului si trage. EEG arata ca inima s-a oprit,iar subiectul sufocat sopteste: “Atat de … aproape … liber …”
submitted by BlackoutMenace_BM to IsMyMind [link] [comments]


2013.05.13 16:00 shun-16 Anyone else watch /u/dhaft88's recommendation "Snow on Tha Bluff" and realize their life is way more gangster?

Fuckin pusies I kill people in Call of Duty all the time and I don't cry like a bitch about it also I've been listening to Rocko so I'm pretty trapped out and shit if someone tried to steal my camera I'd wish a nigga would except I'd say ninja cuz I'm white and don't say n words around n words.
submitted by shun-16 to Hiphopcirclejerk [link] [comments]